Psihoterapia orientata corporal

Cercetările recente în domeniul neuroştiinţelor şi dezvoltării copilului vorbesc despre unitatea minte-corp și mai ales despre importanța relației în dezvoltarea fiinţei umane.

La fel, încă din anii 1950, psihoterapia Gestalt accentuează unitatea minte-corp în modul în care teoretizează cunoaşterea interpersonală, precum şi prin abordarea sa holistică asupra fiinţei umane.

În psihoterapia Gestalt cunoaşterea interpersonală are la bază un proces de percepţie: îl cunosc pe celălalt fiind atent la ceea ce percep la el (atunci când văd expresia feţei lui, de exemplu), dar şi la ceea ce percep la mine în relaţie cu el (atunci când încep să îmi simt corpul încordat în prezenţa lui). Orientarea relaţională a acestei terapii se sprijină aşadar pe o orientare corporală (embodiment), căci relaţia terapeut-client, ca relaţie reală (şi nu doar imaginată transferenţial), este una „vibrantă”, care reverberează în cele mai adânci cotloane ale corpului nostru. În egală măsură, un demers corporal, prin vulnerabilitatea şi sensurile diverse de înţelegere pe care le poate trezi, este necesar să se sprijine pe o relaţie terapeutică solidă, în care există deopotrivă încredere şi transparenţă, precum şi o responsabilitate crescută din partea terapeutului.

Ca abordare holistică, Gestalt-terapia abordează fiinţa umană în întregul său reprezentat metaforic de către Serge Ginger printr-o pentagramă ce pune laolaltă gândurile, emoţiile, relaţiile şi credinţele noastre spirituale, precum şi experienţa senzorial-corporală. De-a lungul timpului, psihoterapia Gestalt a dezvoltat metode şi tehnici prin care să ne cunoaştem mai bine pe noi înşine pornind de la corp şi de la mişcare. Astfel, orientarea corporală a terapiei îşi poate găsi o manifestare concretă în observarea corpului, dar, mai mult, terapeutul gestaltist poate:
– să invite la a discuta despre corp – de exemplu, stimulând clientul să devină curios cu privire la ce se întâmplă în corpul său în timp ce vorbeşte, sau cu privire la unde anume simte în corp sentimentele despre care vorbeşte;
– să invite la mobilizare corporală – de exemplu, propunându-i clientului să exemplifice ceea ce spune printr-o mişcare sau să amplifice un gest pentru a avea mai multă claritate asupra trăirii sale;
– să se implice cu propriul corp, într-un mod conştient şi responsabil – de exemplu, propunându-i clientului să facă ceva împreună.

În terapia Gestalt, atenţia orientată asupra corpului fie că vine în urma unui exerciţiu propus de terapeut sau în mod spontan din procesul terapeutic individual sau de grup, este privită ca un experiment care explorează experienţa proprie şi nu ca un exerciţiu care trebuie să ajungă la un rezultat anume. Astfel, la finele unei şedinţe în care este explorată postura corporală, clientul poate sau nu să stea mai drept. Explorarea terapeutică gestaltistă a posturii sale urmăreşte să-i ofere acestuia ocazia şi contextul de a descoperi, prin experienţă proprie, ce aspecte interioare şi de istorie relaţională se manifestă în postura sa, şi ce anume are nevoie în relaţiile cu ceilalţi pentru a-şi ajusta postura