Psihoterapia orientata relational

Terapia Gestalt a apărut în anii 1950 ca o ajustare creativă la o realitate socială în schimbare. Fritz Perls (Friedrich Salomom Perls) a creat o sinteză originală, pe care a elaborat-o şi rafinat-o împreună cu doi colaboratori apropiaţi, Laura Perls şi Paul Goodman, o sinteză a unor influenţe provin din: fenomenologie, existenţialism, psihanaliză, psihologie Gestalt, teoria sistemelor, curentele orientale taoism şi budism zen.

În esenţă, Terapia Gestalt explorează modul în care noi trăim în lume şi în care relaţionăm cu cei din jurul nostru.

Terapeutul gestaltist sau cercetătorul de orientare gestaltistă este interesat de experienţa umană şi de modul în care ea este organizată în relaţie cu o istorie de viaţă şi trăiri interioare, dar şi in relaţie cu un context experienţial.

Trăirea imediată, subiectivă şi unică a fiinţei umane (fenomenologia existenţială) este întotdeauna punctul de plecare al unei explorări terapeutice în care clientul este susţinut să descopere modul în care dă sens lumii interioare şi exterioare şi îşi construieşte existenţa în relaţie (teoria câmpului).

Astfel, terapeutul gestaltist încurajează persoana să se focalizeze pe ceea ce gândeşte, simte şi face în momentul prezent şi o susţine să se cunoască/descopere printr-un proces de experimentare directă care îi furnizează o excelentă metodă de cunoaştere de sine şi de dezvoltare personală.

În egală măsură, terapia Gestalt priveşte întâlnirea terapeut-client şi relaţia terapeutică drept un aspect esenţial al schimbării (existenţialism dialogic). Terapeutul gestaltist abordează trăirea imediată şi subiectivă a clientului în relaţie nu doar cu un context istoric de viaţă trecută şi prezentă, pe care acesta o aduce în cabinet, ci chiar cu contextul întâlnirii terapeut-client, a relaţiei pe care cei doi o construiesc în “aici şi acum-ul” şedinţei de terapie. Relaţia terapeutică este privită ca o experienţă reală şi nu ca rezultat al unor pattern-uri transferenţiale din trecut.

Aşadar, terapia Gestalt a fost şi este prin definiţie o psihoterapie cu o teorie şi o metodologie orientate relaţional. Astăzi când vorbim despre Gestalt-terapia orientată relaţional ne referim la o redescoperire a experienţei relaţionale pe care o intuiau şi teoretizau iniţial Perls şi colaboratorii săi.

Cum psihoterapia, la rândul ei, trăieşte în relaţie cu un context socio-cultural, nevoile individului în societatea actuală accentuează adevărul/forţa relaţiei, după cum putem observa în cercetări din domeniul neuroştiinţelor, psihologiei dezvoltării, psihologiei traumei etc. Acest trend cultural stimulează o orientare în principal relaţională în terapia Gestalt, tot aşa cum anii 50-60 scoteau în evidenţă afirmarea sinelui, creativitatea şi diferenţierea. Astfel, de exemplu, ca terapeut gestaltist orientat relaţional, deşi sunt conştientă de, şi încrezătoare în capacitatea de autoreglare a clientului, cultiv un interes principal faţă de contribuţia mea la relaţia terapeutică, ca prezenţă umană, apreciind că în faţa temelor existenţiale, faptul de a fi terapeut se bazează în cele din urmă pe propriile capacităţi de conştientizare, creştere şi vindecare.

De la om la om

GESTALT TERAPIA

JOSEPH ZINKER

Reprinted with expressed permission of the Gestalt Institute of San Francisco